Demult, tare demult, am iubit o mica fata
E firesc, mi-a placut, era frumoasa,
Ca o floare de zapada.
Demult, tare demult
Ea imi daruia multa iubire
Si un suflet minunat
Si curat, ca zapada cand se cerne
Era viata mea si se numea… ANA
Ce nume simplu… iar eu, de-as fi stiut, ce va urma
Fugem din calea sa
Dar am uitat ce am avut
Si am ajuns indiferent
Si am pierdut-o ca pe un fulg,
Ce-n mana il pierzi, cand s-a topit
Cand mi-am dat seama ca am ranit,
Un suflet cald atata timp
Si c-am pierdut-o m-am intors ingenunchiat.
E prea tarziu…e prea tarziu…
Voi ce acum ma ascultati,
Mai mediati si nu uitati,
Ca-n dragoste, indiferenta-i ce-a mai grea,
Cu fiecare despartire,
O stea din cer se va desprinde,
Iar eu voi sti ca ati facut greseala mea… greseala mea.
Monica, cu Tudor Chirila, undeva in Vama, dupa un concert al trupei Vama Veche
Arhivă pentru categoria Fotografie
De mult
Posted in Fotografie, Muzica, Povesti din Vama Veche, Time passengers on ianuarie 11, 2008 by dorunastaseWaters family
Posted in Fotografie, Pink Floyd, Progressive Rock on ianuarie 4, 2008 by dorunastaseDomnul din imagine este nimeni altul decit tatal lui Roger Waters, care a cazut pe front, la Anzio, in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Este omul pentru care Roger a compus atita muzica de calitate, mare parte din piesele de pe “The Wall” si din “Final Cut” fiind inspirate de nefericita intimplare a domnului Waters.
Coloana sonora a filmului “The Wall”, facuta dupa albumul cu acelasi nume, are inclusa piesa”When the tigers broke free”, o realizare de exceptie a lui Waters, piesa care nu se regaseste si in album.
Jethro Tull – Sibiu
Posted in Fotografie, Muzica, Progressive Rock on ianuarie 3, 2008 by dorunastasePrieteni buni
Posted in Fotografie on decembrie 27, 2007 by dorunastaseNecuvintele
Posted in De pe alte bloguri, Fotografie, Poezie, Prieteni on decembrie 23, 2007 by dorunastase
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El un om singur.
POSTED BY LUCIANA NECHITA: http://lucianaislearningtofly.blogspot.com/2007/12/necuvintele.html























