Archive for the Memorialul Durerii Category

Fenomenul Pitesti

Posted in Carti, Memorialul Durerii on 10 Ianuarie 2008 by dorunastase

Ceea ce s-a petrecut la inchisoarea din Pitesti intre 1949 si 1952 merita un loc aparte in inspaimantatorul repertoriu al ororilor concentrationare ale veacului al XX-lea. „Fenomenul Pitesti” apartine aceluiasi registru, la care vine insa cu o trasatura specifica: utilizarea sistematica a torturarii detinutilor de catre alti detinuti. Ideea ii apartine pedagogului sovietic Makarenko (1888-1939), specialist in delincventa juvenila si partizan al reeducarii detinutilor tineri cu ajutorul detinutilor mai vechi, aflati pe calea cea buna, dar facand parte din aceeasi clasa de varsta. Virgil Ierunca povesteste una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra. Detinuti torturati cu un sadism de-a dreptul extravagant – daca sadismul poate fi astfel –, tortionarii lor impunandu-le sa tortureze la randul lor, ca sa li se conteste insasi calitatea de victime. In ultima faza a ciclului, nefericitii sunt constransi sa-si tortureze cei mai buni prieteni, ca dovada a convertirii lor launtrice. Toata lumea a fost torturata, toata lumea a torturat. Cei morti acolo si cei care au supravietuit au fost privati pana si de propria lor nefericire. Virgil Ierunca a avut curajul sa intre in acest infern si sa-i devina istoric, pentru edificarea generatiilor viitoare.

http://www.librariilehumanitas.ro/product.php/Fenomenul_Pitesti/5812/

De ce?

Posted in Memorialul Durerii, Muzica, Usa spre cer on 22 Decembrie 2007 by dorunastase

Doamne, vino Doamne
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni
Doamne, vino Doamne
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni

Nopti lungi si triste, acasa ma gândesc
Si pe voi acolo va zaresc
Sunt nopti pline de groaza pentru mine în razboi
Sunt nopti de basm acolo la voi

Si Doamne pentru ce o viata plina de cosmar
Si pentru cine se moare în zadar
Sunt nopti pline de groaza în care teama mi-e sa fiu
Sunt nopti de basm de care nu mai stiu

De ce nu-ncetati acest cumplit razboi
De ce va gânditi numai la voi
Si nici nu va pasa de mama care-si plânge
Copilul ei ucis ce zace-n balti de sânge
Si nici nu va pasa de cei ce nu mai sunt
De cei ce va acuza de-acolo din mormânt

Reflectări accidentale

Posted in Memorialul Durerii on 13 Decembrie 2007 by dorunastase

Este pur şi simplu incredibilă sărăcia reflectării pe Internet a Memorialului Durerii, realizarea impresionantă a Luciei Hossu Longin, pagina cea mai onorabilă a istoriei televiziunii române din ultimii 15 ani. Vom suplini această lacună. Spicuim aici câteva reflectări accidentale.

„În anul 1993 împreună cu realizatoarea TV Lucia Hossu Longin s-au realizat, în cadrul serialului documentar Memorialul durerii, două filme: Deportatii din Banat, transmise pe postul national TVR1.”

„Elisabeta Rizea exista pentru noi doar de 11 ani, atunci cand, la o ora tarzie din noapte, a aparut pe ecranele televizoarelor in emisiunea „Memorialul Durerii”, episodul intitulat „Femei in timpul regimului comunist”. Adevarurile sunt rostite in soapta, pentru a nu trezi constiintele care dorm… Chiar obturate, marturiile Elisabetei Rizea au venit ca un fulger peste nepasarea generala, scotand la lumina spatii interstitiale nebanuite.O taranca de 80 de ani povesteste lumii (in 1992) o istorie personala absolut fabuloasa, o istorie a rezistentei neclintite si a suferintei transformate in destin. Fara urma de patetism sau autovictimizare”

„În interviul pe care realizatorii serialului „Memorialul durerii” au reuşit să i­l ia în 1991, Alexandru Nicolschi, ajuns la 76 de ani, arătîndu­se sîcîit de acuzele care i se aduceau pentru exterminarea în închisori a miilor de români, a dat din mînă a lehamite şi a răpuns: „Lăsaţi că ştiu foarte bine cum a fost acolo. Am stat şi eu la închisoare!”. Nu a precizat că pentru spionaj în favoarea URSS­ului.”

„- Vi s-a parut mai grea puscaria de la Oranki sau cea de la Aiud?
– Cea de la Oranki! La Aiud era civilizat. Te pedepsea, dar nu te omora. Au fost perioade cand te omora, dar in general iti respecta drepturile tale. A vorbit intr-o seara, la ”Memorialul durerii”, directorul puscariei de la Aiud, colonelul Craciun…”

„Joi, 6 noiembrie 2003 programul TVR 1 a difuzat filmul „Sighet – un muzeu viu” de Alexandru Munteanu. Echipa condusa de Lucia Hossu-Lngin, care de ani de zile realizeaza „Memorialul Durerii”, a fost prezenta si anul acesta la Sighet, iar filmul se constitutie din imagini si interviuri filmate la Scoala de Vara din iulie 2003.”

„Ultimul episod din «Memorialul durerii», dedicat revoltei muncitorilor brasoveni, care si-au invins frica in acea duminica a lui noiembrie 1987, mi-a readus in minte ceva semnificativ, cred, pentru modul in care unii dintre noi au reactionat atunci cand au aflat ce se intamplase la Brasov.”

„In urma afirmatiilor presedintelui director general al Societatii Romane de Televiziune (SRTV), Valentin Nicolau, la adresa realizatoarei Lucia Hossu-Longin si a documentarului „Memorialul Durerii”, a carei autoare este, in Televiziune se prefigureaza un nou scandal. Cunoscuta jurnalista a fost numita „marul gaunos” al colectivului din Calea Dorobantilor „care trebuie grabnic inlaturat” impreuna cu emisiunea pe care o realizeaza, respectiv „Memorialul Durerii”. Lucia Hossu-Longin ne-a explicat ca Studioul TVR Cinema, in care lucreaza de 25 de ani, a fost supus unei campanii de hartuire. „Memorialul” si documentarele realizate in sectia coordonata de ea au fost mutate fie la miezul noptii, fie li s-a scurtat durata si, deoarece inregistrau audienta chiar si in aceste conditii, acum se incearca suspendarea lor, iar studioul a fost transformat intr-o subredactie. Realizatoarea spune ca a incercat sa comunice cu Valentin Nicolau, insa unica modalitate a fost o scrisoare deschisa. „

„În programul vizitei Părintelui Calciu a figurat şi un interviu acordat Televiziunii Române, dnei Lucia Hossu Longin pentru „Memorialul Durerii”, care va fi difuzat în emisiunea din data de 8 aprilie.”

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mdurerii/default.asp.htm

O istorie care nu se invata la scoala

Posted in Carti, Memorialul Durerii on 23 Noiembrie 2007 by dorunastase

Meritul urias al „Memorialului Durerii” e ca a demascat – cuvantul trebuie reabilitat si refolosit – ca a demascat o minciuna istorica monstruoasa la care am participat mai mult sau mai putin cu totii. ‘Memorialul Durerii’ revizuieste integral aceasta imagine umilitoare si nedreapta. Este absolut ravasitor sa afli ca romanii au avut una din cele mai consistente rezistente anticomuniste din Est.

Lucian Pintilie in Scrisoare adresata Memorialului Durerii-octombrie 2001

Proiectul de fata reprezinta o suita de 36 de episoade din “Memorialul Durerii” in ordine cronologica. Cele peste 1600 de minute de film acopera 10 DVD-uri pe care episoadele sunt redate integral.

Memoria-Revista gindirii arestate

Posted in Memorialul Durerii on 27 Octombrie 2007 by dorunastase

Tie, stimate cititor, Iti batem in clipa asta la usa

Salutindu-te mai intii cu toata prietenia, ne simtim obligati ca, intr-un firesc si elementar act de plitete, datorat de oricare musafir gazdei sale cind ii trece pentru prima oara pragul, sa ne prezentam.
Asadar, ce-i cu acesta revista pe care o ai acum in fata? Ce vei afla in paginile ei? Ce vrea ea?
Desigur, chiar din subtitlul revistei, te-a contrariat sintagma „gindire arestata”. Un paradox, nu-i asa? Stiind prea bine ca nimeni, niciodata, n-a izbutit sa puna in lanturi gindirea, si nici ca va reusi vreodata. Gindirea nu, bineinteles, dar pe cel ce gindeste da. Homo homini lupus! – oribil blam, dar, din pacate pentru omenire, si cel mai amar adevar. De cand dureaza el? Probabil de cind lumea si pamintul. Probabil din clipa in care alaturi de primul ganditor s-a ivit si cel de-al doilea, cel cu o astfel de gindire. Cind primului, deprins pina atunci sa tot monologheze, a inceput sa-i displaca partenerul care, prin forta lucrurilor, ii impunea dialogul. Si-atunci, egoist, a hotarit sa-si surpime opozantul. Minat de desarta iluzie ca, lichidindu-l fizic, va reusi sa-i neantizeze si gindirea. Asa l-a ucis Cain pe Abel.
De-atunci, aceasta prima crima, comisa in numele adevarului unic, de fapta setei de putere, a proliferat cu uimitoare repeziciune, statornicita drept lege de guvernare. Ea s-a transmis de la sefii tribali la tiranii antichitatii, la inchizitorii evului mediu, ca sa ajunga pina in timpurile noastre, curenta practica a dictaorilor „moderni” care, camuflati in diverse ideologii „-isme” (comunism, fascism, hitlerism, maoism etc.), devastatoare flageluri ale secolului XX, au adus popopare si tari intregi la bunul lor plac. De-un astfel de modern tiran a avut parte si tara noastra in ultimii 45 de ani. Doar in subsidiar numele lui a fost Dej sau Ceausescu. Realul sau nume este comunismul.
Multe catastrofe a avut de indurat neamul romanesc in decursul istoriei sale. Dar, lucru cert, niciodata mai dezastruoase ca in comunism. Lant de incredibile atentate pe toate planurile existentei. Daca ar fi insa sa incercam vreo ierarhizare a lor si sa indicam crima cea mai grava, nu-i nici un dubiu ca aceasta e cea indreptata impotriva spiritualitatii. S-a incercat orice ca aceasta crima sa fie dusa pina la capat: ucideri de oameni, arestari, deportari, exilari, dislocari, marginalizari, cenzurari etc.; distrugeri de sate, de monumente, ctitorii etc.; mutilari de asezaminte de invatamint, pornind de la crese pina la diplomele de doctorat; interziceri de carti, de calatorii, de contacte culturale etc.; tacere asupra operelor lor; ori, daca nu deplina tacere, falsificarea: de biografii, de opere etc. Pe scurt, asasinarea memoriei acestui neam. Stiindu-se bine ca, tot asa cum un om lipsit de memorie inceteaza de-a mai fi om, un popor vaduvit de trecutul sau isi pierde pe totdeauna identitatea.
Crima proiectata a esuat. Nici nu putea fi altfel. Un glonte tras in ceafa unui om strabate doar un craniu, spiritualitatea lui niciodata. Caci esenta ei e divina si asta ii confera invulnerabilitate.
Crima a esuat, dar tentativa a lasat urme adinci. In ce masura vor putea fi ele vindecate? Si cum? Iata, stimate cititor, auspiciile sub care porneste la drum revista noastra. Vrem sa redam memoriei acestui neam functia ei normala, fiziologica. S-o facem sa respire iar, cu forta ei fireasca, in singurul climat care ii prieste, al necontrafacerii. Fiindca multe ne pot minti in viata, trecutul insa niciodata. Bun sau rau, el ramine pe veci indestructibil, adevarul adevarat asa cum i-a fost dat sa fie, si nimeni nu-l mai poate maslui.
Preocupandu-ne in mod prioritar de „gindirea arestata” la noi, nu vom omite sa luam in dezbatere nici gindirea arestata oriunde in lume. Cunoscand faptul ca memoria nici unui popor nu s-a fundamentat in gol, ci in deplina concordanta cu memoria altor popoare, vecine ori indepartate. De-aici si obligatia de-a nu avea doar o privire restrictiva, limitata la perimetrul romanesc, ci o privire rotindu-se larg, peste lumea intreaga. Cu atit mai mult cu cit, azi, oameni de pretutindeni isi cauta cu febrilitate drepturile la o viata mai luminoasa, care nu poate incepe decat cu libertatea. Or, in cadrul acestei libertati, pe prim plan sta libertatea gindirii, adica „gindirea nearestata”. Atingerea acestui deziderat nu e posibila insa fara un apel permanent la memorie. Ea e fundamentul pe care ne edificam prezentul si ne prospectam viitorul. E sensul in care si noi ne-am propus sa-i folosim cit mai cuprinzator valoroasa zestre.

Acesta e demersul revistei noastre.

Impreuna cu dumneata, stimate cititor, – fara de care intreprinderea noastra n-are cum reusi – sa ne rugam bunului Dumnezeu sa ne ajute.

Banu Radulescu

http://revista.memoria.ro/

Inchisoarea noastra cea de toate zilele

Posted in Carti, Memorialul Durerii on 21 Octombrie 2007 by dorunastase

Ne-am plans in toti acesti ani ca nu exista in literatura romana contemporana un roman autentic al comunismului, o carte asadar care, nerenuntand la prinicipiile fictiunii, sa poata fi mai convingatoare prin adevarul celor relatate decat toate paginile de memorii si documente care de aproape 20 de ani nu inceteaza sa fie scoase la iveala. Aceasta fiindca un roman este un roman si are o forta pe care cea mai cutremuratoare memorialistica nu o poate reda. S-a spus ca in literatura noastra cartea care echivaleaza Arhipelagului Gulag este Inchisoarea noastra cea de toate zilele a lui Ion Ioanid. Acolo, in peste o mie de pagini autorul a reusit, gratie unei memorii iesite din comun, sa puna pe hartie o panoplie impresionanta a ororilor pe care le-a traversat el si nu numai. Experienta este personala dar pe de alta parte ii vizeaza pe toti aceia care in intervalul 1945-1964 au fost inchisi. Acesta este meritul lucrarii lui Ion Ioanid si prin aceasta memorialistica sa – se poate spune – se invecineaza cu romanul. Altfel spus, a reusit sa se depaseasca pe sine si sa-si prezinte propriile suferinte intr-o cheie universala. Lucru evident valabil si pentru ce a facut Soljenitin in Arhipelagul Gulag.

Ruga – Una din cele mai frumoase poezii romanesti

Posted in Memorialul Durerii on 18 Octombrie 2007 by dorunastase

Versuri: Corneliu Coposu, Muzica: Valeriu Sterian

Cerne Doamne linistea uitarii
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării

Răsădeşte, Doamne, dragostea şi crinul
În ogorul năpădit de ură
Şi aşterne peste munţi de zgură
Liniştea, iertarea şi seninul

Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării