Archive for the Metronom Category

Amintiri cu si despre Cornel Chiriac

Posted in Metronom on 18 Octombrie 2007 by dorunastase

Demult, intre 1969-1975, la Europa Libera exista spatiu special pentru muzica pop-rock, de care Romania avea atata nevoie. Cu un generic de emisiune ilustrat din creatia trupelor de gen din epoca (ex. Emerson, Lake & Palmer). Emisiunea se numea Metronom, realizator, inegalabilul Cornel Chiriac. La inceputul lunii Martie, am depasit cei 30 de ani de amintire de cand lumea nu il mai are pe Cornel Chiriac. In seara lui 30 martie, la Club Prometheus din Bucuresti, oamenii au fost stransi in jurul unei amintiri.

Monica Andrei: „Cornel Chiriac, cel mai iubit si cunoscut comentator de jazz al anilor ’60, a reusit sa fuga din tara cu ajutorul unor prieteni grafologi care i-au falsificat o invitatie. A lucrat la Europa Libera doar sase ani, fiind injunghiat la comanda Elenei Ceausescu. Cel putin asa sustin nepotul si matusa lui, singurele rude care au ramas in viata. Pe crucea sa de la Cimitirul Reinvierii din Bucuresti este scris un mesaj care-l defineste cel mai bine „Generation: Make Love Not War”: „Tineri faceti dragoste nu razboi”.

Doru Ionescu: „În Bucuresti, a înfiintat un club de jazz la Casa Studentilor, cu auditii aglomerate, devenit unul dintre polii întâlnirilor culturale tinere… Cu un picup Belcanto într-o sacosa si cu maldarul de discuri într-o alta, facea pur si simplu educatie muzicala (mai târziu si de la postul national de radio), ajungând sa se identifice cu evolutia acestei muzici în România (a adus carele de înregistrari la Preoteasa si a fondat fonoteca radio-ului, îsi mai amintesc Marius Popp si Wolfgang Guttler…).
Îi placeau lucrurile deosebite, chiar daca pentru a le populariza trebuia sa riste enorm… Într-o perioada de proliferare a folclorului de tip nou, socialist, festivist, gasea totdeauna loc unei voci de exceptie ca cea a Mariei Tanase (iar când a organizat primul referendum Lbucure atunci când pe primul loc a gasit-o pe aceasta!)… „Je t’aime, moi non plus” – slagarul cuplului Jane Birkin/Serge Gainsbourg – a fost interzis la difuzare înca de la aparitie, nu si pentru Cornel care a luat a nu stiu câta sanctiune pentru programarea acestuia în emisiunea sa… Senzational ramâne episodul cu Mircea Florian, amintit de Camil Petrescu jr.: „Era imediat dupa Cehoslovacia, în 1968, si Florian compusese o piesa cu un lup mare, cinci lupi mici, în care aluziile la adresa U.R.S.S.-ului si a celorlalti invadatori erau evidente… A dat banda cu emisiunea cenzorului („cap-limpede” i se spunea) de la capatul culoarului de emisie, a obtinut necesara viza, dar pâna la cabina de emisie s-a oprit într-alta, de montaj, unde-si rezervase înregistrarea acelei melodii, si a înlocuit-o din mers cu o alta din emisiune, care avea exact aceeasi durata. Din fericire, nu a auzit-o nimeni noaptea, pe postLDin pacate, nu acelasi lucru s-a întâmplat cu un BEATLES – „Back in U.S.S.R” – care a scapat de cenzor (acela nestiind engleza), dar care a fost ascultata, în emisie, de cine nu trebuia… Asa a fost interzis „Metronom”-ul lui Cornel Chiriac în 1969 si asta-i si motivul care a pus capac tuturor mizeriilor suportate de Cornel si l-a hotarât sa fuga!”

Noel Bernard: „Cornel nu avea înca hîrtiile de refugiat care i-ar fi permis sa calatoreasca în RFG. Îmi aduc aminte ca astazi de ziua în care ne-am întîlnit într-un frumos si vechi hotel de pe malurile Salzarului, un rîu pitoresc care traverseaza orasul lui Mozart. M-a întîmpinat un baiat tînar, pe vremea aceea avea 25 sau 26 de ani, putin hippy ca înfîtisare, dar evident inteligent, plin de candoare si simpatic. Conversatia n-a durat prea mult. Mi-a povestit despre greutatile pe care le întîmpinase la Radio Bucuresti, despre felul cum emisiunile lui erau cenzurate. Despre modul absurd în care un nechemat sau altul stabilea ce melodii sunt conforme cu linia partidului si care sunt contrarevolutioare sau subversive.
Mi-a spus ca tolerase toate aceste nu fara momente de razvratire fiindca spera, împreuna cu multi altii pe vremea aceea, ca lucrurile se vor îndrepta treptat. Invazia Cehoslovaciei, înabusirea Primaverii de la Praga îi zdrobise toate sperantele. Hotarîse sa plece cu orice chip din România. M-am înteles cu el sa vina sa lucreze la noi la Radio. Ma felicitam ca facusem o achizitie buna, ca umplusem o lacuna în programele noastre, fara sa banuiesc pe vremea aceea cît de stralucita avea sa se dovedeasca.”

Dan Goanta: „Chiriac era un workaholic. Pe lînga Metronom-ul zilnic, realiza programul nocturn „All Together Now”, a sustinut vaste seriale despre Beatles sau blues, colabora cu redactorii muzicali de la celelalte sectii ale „Europei libere”. Programul sau de seara, „Jazz à la carte”, era fara egal. Cornel era fascinant nu doar prin sinceritatea cu care vorbea, dar mai ales prin gust si competenta. Parea ca stie tot si ca are acces în toate ungherele culturii pop, a carei efervescenta plutea pe frecventele hîrîite si, nu rareori, bruiate ale undelor scurte emise din München.
Cîtiva ani, reluarea Metronom-ului s-a difuzat la 6 dimineata. A fost singura perioada cînd am fost. matinal cu placere. Printre altele si pentru ca încercam sa-l înregistrez pe un magnetofon arhaic. Am si acum benzile, nu mai am magnetofon. Din pacate, nu îl înregistram pe el, vocea care ne sucea mintile, ci doar muzica, de negasit în alta parte. În fond, el era acolo, pe post, în fiecare zi, ce nevoie ai fi avut sa-i arhivezi vocea? Nu peste mult timp aveam sa-mi dau seama cît de mult gresisem. Cunoscusem alti pasionati, colectionari cu rude „afara” sau asa-zisi traficanti de LP-uri, cu care faceam schimburi complicate, în retea. Patrunsesem, adica, într-o zona minoritara unde muzica nu mai parea chiar atît de inaccesibila. Numai ca filmul radio s-a rupt în noaptea de 4 spre 5 martie 1975. Cornel Chiriac a fost înjunghiat de un detracat. Si noi crezusem ca vom îmbatrîni ascultînd intonatiile sale ironic-amicale! S-a spus ca îl lovise bratul lung al Securitatii, însa lucrurile au ramas confuze. Ipoteza nu e chiar naiva, Cornel primea tone de scrisori din tara, cu pseudonime fanteziste si expediate în cele mai ciudate moduri – profitînd de turistii straini sau de neatentia „organelor”. Toti îl înjurau pe Ceausescu si cereau dedicatii muzicale. I-am scris si eu în vara lui 1974 (semnînd Black Jimmy Page!), iar el mi-a facut pe plac, difuzînd „Butterfly Bleu” cu grupul Iron Butterfly, o piesa de 14 minute!
S-au împlinit trei decenii de la disparitia lui Cornel Chiriac. N-am facut o scanare completa a mass-mediei de acum o saptamîna, dar în parohiile vizitate nu l-a invocat nimeni. E pacat. E relevant. Ar fi trist sa-l reducem pe Cornel doar la o simpla competenta muzicala. Vocea lui complice stia, în acelasi timp, sa provoace meditatii interogative. Si asta nu e putin deloc! În toamna lui 2004, lumea rock-ului a pierdut un alt guru radiofonic, englezul John Peel, pionier si el al sonoritatilor incitante. Presa britanica nu s-a sfiit sa-l proclame „personalitatea cea mai influenta” a genului. Dar el s-a bucurat de longevitate si libertate si s-a limitat la rock. Cornel – nu! Drept care presa mea britanica îl prefera.”

Aurel Gherghel: Pe 4 martie 2000 s-au implinit 25 de ani de la moartea lui Cornel Chiriac, cel mai iubit si cunoscut comentator de jazz si pop al anilor „60, animator si figura unica prin pasiunea, competenta si teribilismul prin care se implica in viata muzicala a acelor ani. Erau atunci vremurile de relativa deschidere culturala si bunastare, era vremea primului club de jazz din tara (din 1964, la Casa Studentilor bucuresteni, animat de Mihai Berindei), a auditiilor de la Ateneu si a „retragerilor” pentru cate o saptamana la Sinaia ale celor care-l inconjurau pe George Balan; vremea primelor grupuri de rock si a lansarii lor in cluburi, restaurante, pe litoral, in presa, la radio si chiar la tv. Era vremea cand aceasta noua muzica era neglijata, daca nu hulita de Conservator (nu si de destui conservatoristi) si de Uniunea Compozitorilor, de alte oficialitati. Era vremea autodidactilor, a celor care invatau din mers, care cresteau si traiau o data cu noua muzica. Deloc surprinzator, acesti autodidacti au reusit sa penetreze mass-media si sa devina idolii unei generatii. Tobosar de jazz, animator de cluburi, initiatorul si redactorul celei mai iubite emisiuni radio din domeniu, Metronom (1967-1969, alaturi de semenul si prietenul lui, Geo Limbasanu), Cornel Chiriac ajunge in 1969 in Occident si reia acest Metronom, la Europa Libera. Mii de scrisori ale ascultatorilor din Romania, semnate cu cele mai ciudate pseudonime, ajung la el, ca si date sau benzi ale grupurilor romanesti. Beneficiind de discografia mondiala si de informatia din tara, emisiunile lui Cornel Chiriac devin sursele noastre de cunoastere competenta, ba mai mult, zic eu acum, obliga oficialitatile sa permita o contrapondere realizata in tara. Mai zic eu ca rolul sau a fost important in lansarea marilor festivaluri nationale ale anului 1969 (Jazz, la Ploiesti, realizat de Clubul de Jazz local si Pop – Club A), chiar daca „disparitia” lui in aprilie a lasat un gol important in lumea noastra si a generat atatea legende (vezi si cartile lui Nicu Covaci si Edmond Deda, scrise, desigur, dupa „89). A fost un luptator aprig si incomod, un pasionat despre care se spune ca petrecea multe nopti in radio, ca la inregistrarile formatiilor statea la masa de mixaj, ca toata fonoteca de jazz a Radioului din acei ani a fost copiata de pe discuri si fisata de el; ca, in martie, la Cerbul de Aur de la Brasov, a dat foc la perdelele din hotelul „Aro” pentru ca organizatorii nu au respectat conventia ca Phoenix sa cante in festival, dupa care, la cateva zile, a aparut pe postul din Munchen. Cornel Chiriac era pe atunci un european. Am in fata magazinul „Jazz Forum” din 1968; o fotografie ni-l arata pe Cornel la Varsovia, alaturi de toti reprezentantii Federatiilor Nationale de Jazz, la constituirea Federatiei Europene de Jazz. Visul lui Mihai Berindei si al jazzmenilor nostri, de a avea Federatia Romana de Jazz, nu s-a putut realiza. Si n-am fost in stare de acest lucru nici dupa „89… La 4 martie 1975, pe cand avea 32 de ani, Cornel Chiriac a fost injunghiat de un tanar, aparent fara motiv, intr-o parcare, noaptea, la Munchen. A fost prima pierdere a muzicilor pop-jazz; au urmat apoi Dorin Liviu Zaharia, Richard Oschanitzchi, Gabriel Dragan, Anda Calugareanu, Dan Mandrila, Nicu Vladimir si atatia altii, ultimul plecat fiind Iuliu Merca. Toti la varste nedrepte. Toti in plina maturitate artistica. Putem spune ca pop-jazzul a devenit clasic. Nu voi uita ca un alt 4 martie, cel din 1977, i-a luat pe Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocanet, Alexandru Ivasiuc. Voi cere si pentru ei un moment de aducere aminte. Cine are amintiri are si sperante. In lumea asta in care traim, unde veselia nebuna se impleteste atat de natural si de real cu tragedia, poate ca avem nevoie si de un trecut. I-am fost recunoscator lui Iulian care a fost la Cluj si a adus pentru revista un amplu material despre concertul din 17 februarie, dedicat memoriei lui Iuliu Merca. Iar azi, marti, 14 martie, TVR 1 a transmis un excelent memorial Mihai Florea, primul si cel mai cunoscut animator de concursuri cu public TV. Cateva minute mai tarziu, Tele 7abc anunta ca duminica, 19 martie, la opereta, va fi un spectacol in memoriam Dorin Teodorescu. Tot duminica seara, Antena Bucurestiului va intrerupe istoria muzicii pop pentru o emisiune dedicata lui Cornel Chiriac si Dorin Liviu Zaharia. Poate ca nu toate sperantele mele sunt puse la Bingo…

Alexandru Sipa: Din pacate, nu l-am cunoscut personal. Pe viu l-am vazut/ascultat o singura data.Era in toamna lui 1967, la Casa de cultura a Studentilor din Cluj, unde a prezentat un concert memorabil cu un Trio formidabil: Bob Iosifescu – baterie, Johnny Raducanu – contrabas si Jancsy Körössy – pian. Eram foarte tinar atunci, fascinat de jazz si de personalitatile de pe scena.I-am ascultat cu multa pasiune emisiunile de la Radio-Bucuresti si, mai tirziu, de la Europa Libera. I-am citit si ii recitesc cu placere textele de pe copertile discurilor Jazz in Trio, Jazz-session cu Friederich Eulda, Avangarda cu Guido Manusardi, Ansamblul de Jazz al Universitatii din Illinois (toate la Electrecord), Prefata la Viata mea la New Orleans de Louis Armstrong si Jazz-ul – izvoare si semnificatii din Secolul XX, Nr. 3/1965 (numar in care a aparut si necrologul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej).Pe Cornel Chiriac il consider cel mai talentat si informat comentator/promotor de jazz pe care l-a avut Romania. La Europa Libera a prezentat muzica pop, dar marea lui vocatie era jazz-ul. Johnny Raducanu il considera “cel mai harnic redactor muzical”, iar Marius Popp – “un adevarat fanatic al jazz-ului – care ardea o data cu interpretarea/improvizatia pe care o asculta”.Cornel Chiriac era foarte apreciat si de celebrul Willis Connover (SUA).Atit la microfon, cit si in scrierile sale, Cornel Chiriac traia si transmitea totul profund, frenetic.Participa cu aceeasi mare intensitate la drama si la bucuria oricarui om, a oricarui popor, fie el negro-american sau roman.Iata-l scriind despre Louis Armstrong: “De unde si cum s-a ivit acest Apollo Negru care incalzeste inimile a milioane si milioane de admiratori pe care si i-a cucerit cu muzica lui pura, vibranta, din care razbate molipsitor, cind bucuria si un umor sanatos, cind amaraciunea si tristetea resemnata si tacuta? Daca ar fi sa cautam originile rascolitorului mesaj pe care-l contine arta lui Armstrong, atunci ar trebui sa ne intoarcem cu secole in urma pentru a urmari firul tragicei epopei pe care a trait-o un popor de dezmosteniti, stramutati cu forta pe un pamint strain…”Sau, in Jazzul – izvoare si semnificatii: “Aspiratia spre libertate, spre o viata mai buna, constituie tema centrala a cintecelor religioase. Tristetea care se degaja din textele acestora nu se traduce prin disperare. Identificindu-se poporului evreu, ale carui suferinte sint povestite in Biblie, negrii aspirau ca si acestia la acel «pamint promis», la eliberarea din conditia lor servila”; “Componenta majora a folclorului negru american, blues-ul ilustreaza poate cel mai bine viata, necazurile, bucuriile si aspiratiile poporului negru american”.In acelasi articol, prin doua exemplificari sugestive, Cornel Chiriac compara blues-ul cu doina romaneasca.Din pacate, n-am facut note dupa emisiunile sale. Si totusi, Securitatea imi reprosa ca la auditiile Clubului de Jazz-Brasov folosesc ca material ilustrativ emisiuni Metronom inregistrate (ceea ce nu era adevarat).Oricum, cel mai frumos, mai magulitor compliment care mi s-a facut vreodata, a fost acela ca vocea si modul meu de prezentare/comentare seamana cu ale lui Cornel Chiriac. Si asta in 1970-71, pe cind realizam si prezentam, ca student, emisiunile de jazz de la Studioul studentesc de Radio Cluj.Asadar, am avut suficiente motive ca atunci, in 1975, cind am aflat trista veste a incetarii din viata a lui Cornel Chiriac, sa-i aduc, la trei zile dupa aceea, un modest omagiu, la Clubul de Jazz-Brasov. Cu tot riscul intre doua piese de atmosfera, Miorita in versiunea folclorica a Lucretiei Hort si Impresii de pe Olt – jazz cu Guido Manusardi, am strecurat, cu glas tremurat, urmatoarea fraza: “Undeva, un om a murit, a fost ucis miseleste. Acel om era un roman si asta nu ne poate lasa indiferenti”.Dupa audierea tulburatorului album Balade cu Harry Belafonte si inainte de a spune “La revedere” fanilor de jazz prezenti in acea seara la Teatrul de papusi din Brasov, am mai adaugat simplu si sec: “a fost o auditie inchinata memoriei lui Cornel Chiriac”.Indiferent de consecinte, simteam ca mi-am facut datoria fata de idolul meu Cornel Chiriac si fata de cei prezenti, care, poate cu unele exceptii, inca nu aflasera trista veste.Si un ultim gind dedicat acum memoriei lui Cornel Chiriac: in ciuda vietii agitate, framintate, dramatice pe care o traia, ca orice spirit creator, dar si ca oricare dizident din tara sau din diaspora, Cornel Chiriac era optimist si optimizant, tonifiant, la fel ca si cintecele negro-spirituals inspirate din Biblie si cintate cu atita emotie si expresivitate de Louis Armstrong pe albumul Louis and The Good Book.

Anunțuri

In Memoriam

Posted in Metronom on 18 Octombrie 2007 by dorunastase

de Noel Bernard

L-am întîlnit pe Cornel Chiriac pentru prima oarî în primăvara lui 1969. Era la scurt timp după invazia Cehoslovaciei. Cumva, Cornel reuşise să iasă din România şi să ajungă în Austria. Cineva mi-a spus că în lagărul de refugiaţi de la Kreiskirchen de lîngă Viena se afla un tînăr muzician român foarte talentat, care făcuse emisiuni muzicale la Radio Bucureşti şi care era un as în domeniul muzicii moderne. Am intrat în legatura cu el şi am aranjat să ne întîlnim la Salzburg.
Cornel nu avea încă hîrtiile de refugiat care i-ar fi permis să călătorească în RFG. Îmi aduc aminte ca astăzi de ziua în care ne-am întîlnit într-un frumos şi vechi hotel de pe malurile Salzarului, un rîu pitoresc care traversează oraşul lui Mozart. M-a întîmpinat un băiat tînăr, pe vremea aceea avea 25 sau 26 de ani, puţin hippy ca înfîţişare, dar evident inteligent, plin de candoare şi simpatic. Conversaţia n-a durat prea mult. Mi-a povestit despre greutăţile pe care le întîmpinase la Radio Bucureşti, despre felul cum emisiunile lui erau cenzurate. Despre modul absurd în care un nechemat sau altul stabilea ce melodii sunt conforme cu linia partidului şi care sunt contrarevoluţioare sau subversive.
Mi-a spus că tolerase toate aceste nu fără momente de răzvrătire fiindcă speră, împreună cu mulţi alţii pe vremea aceea, că lucrurile se vor îndrepta treptat. Invazia Cehoslovaciei, înăbuşirea Primăverii de la Praga îi zdrobise toate speranţele. Hotărîse să plece cu orice chip din România. M-am înţeles cu el să vină să lucreze la noi la Radio. Mă felicitam că făcusem o achiziţie bună, că umplusem o lacună în programele noastre, fără să bănuiesc pe vremea aceea cît de strălucită avea să se dovedească.
După completarea formalităţilor, a venit la noi la München la sfîrşitul lui mai 1969. Curînd dupa aceea, undele hertziene purtau spre România şi în lumea largă unul dintre cele mai bune programe din lume de muzică populară modernă.
La început, Cornel a simţit nevoia să-şi reverse năduful şi, folosind un limbaj prea elegant, s-a răfuit cu cei care nu-l lăsaseră să-şi facă meseria la el acasă, care îl siliseră s-o apuce pe drumul pribegiei. N-ar fi trebuit poate să-l las s-o facă. Cel puţin nu în stilul acela. Dar nu am vrut ca acest tînăr de o sensibilitate cu totul deosebită să aibă impresia că a fugit de o cenzură în România ca să dea de o altă cenzură aici la München. Încetul cu încetul şi-a dat seama că nu politica, ci muzica era menirea, vocaţia lui. Într-o perioadă scurtă, a devenit idolul unei mari părţi a tineretului din ţară. Dar nu numai din România. Primea scrisori din Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Olanda, Anglia, Italia şi din multe alte ţări. Tineri care nu înţelegeau o boabă românească erau entuziasmaţi de muzica pe care o prezenta, şi scriau spunîndu-i că nicăieri în altă parte nu puteau asculta un program atît de bun.
Şi totuşi, deşi avea nenumăraţi prieteni pretutindeni, şi mai ales în România, deşi primea mii de scrisori de la tineri care aproape invariabil îşi începeau rîndurile scriind: „Dragş Cornele, aş vrea să mă număr printre prietenii tăi”, Cornel se simţea singur. Un băiat singur de care nimănui nu-i păsa.
Cornel nu se putea împăca cu gîndul că sute de mii, dacă nu milioane de tineri din România îl adorau, în timp ce aici la München era un oarecare. Încerca să găsească un surogat. Aduna la el acasă pe cine vrei şi pe cine nu vrei încercînd să aprindă un mic foc de căldură şi prietenie care să înlocuiască flacara de dor care ardea în el dupa dumneavoastra, cei care-l ascultati si admirati. Pierdea zilele si multe nopti într-o continua cautare, sfâsiat de o neliniste care nu se astâmpara. Câteodata îsi gasea refugiul într-o sticla de vin. În profesiunea lui, Cornel era un model de constinciozitate. Nimeni nu punea mai multa pasiune în munca lui decât el. Programele lui erau rezultatul unui studiu intens al avalansei de discuri noi care-l copleseau în fiecare saptamâna.
Dar Cornel nu se multumea doar asa cum o fac multi disc-jockey sa asculte muzica. Pentru el, cel putin la fel de important ca muzica, a fost întotdeauna fenomenul social, revolta si nemultumirile din care tâsneau aceste cântece si care erau perfect oglindite adeseori în textele folosite. Cornel era, dupa cum stiti, o enciclopedie a muzicii populare moderne, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai ei. Un om care o întelegea perfect, fiindca îi întelegea radacinile, stia de unde vine, îi împartasea setea dupa libertate si pace, oroarea de razboi si brutalitate. Visul unei lumi mai bune. „Vino Isuse pe pamânt. N-ai sa crezi ce-ai sa vezi aici.”
În seara de 4 martie, Cornel a fost apucat din nou de acel val de neliniste despre care va vorbeam la început. A înregistrat la radio o serie de programe si pe la 7 seara a iesit în oras. Muncise mult pregatind muzica pentru o premiera mondiala a unei piese de Mrajek pe care Vlad Mugur o pune în scena la Teatrul Municipal din Constanta. Si-a vizitat pe rând toti prietenii apropiati, a trecut printr-o serie întreaga de localuri, unele tinute de români, localuri pe care le frecventa mai des.
Nu mult înainte de miezul noptii, s-a întâlnit într-un local cu tânarul Mario Gropp în vârsta de 17 ani si a baut un pahar cu vin împreuna cu el într-un local din Schwabing, cartierul artistic al München-ului. A iesit din local împreuna cu Mario Gropp aproape de miezul noptii. Scurt timp dupa ora 1 noaptea, o studenta care se ducea acasa l-a descoperit înjunghiat în piept, zacând mort lânga Mercedes-ul lui, parcat într-un colt al orasului. Din portofelul lui lipseau o mie si ceva de marci pe care le ridicase de la banca în aceeasi zi.
Ieri seara, politia l-a arestat pe Mario Gropp banuit de a-l fi asasinat pe Cornel Chiriac. Mario Gropp, desi doar în vârsta de 17 ani, are un cazier judiciar la politia din München. E cunoscut ca un tânar violent, fara domiciliu si fara slujba.
Asa s-a terminat scurta si stralucita traiectorie lumeasca a cometei Chiriac, stinsa cu mult înainte de vreme. Închei acest program închinat amintirii lui Cornel, transmitând cele mai sincere condoleanta mamei si familiei lui, cât si dv.,care, ca si noi, sunt sigur, ca nu-l veti uita niciodata.

Articol difuzat la Radio Europa Liberă, la data de 5 martie 1975. Material publicat pe site-ul http://www.interioare.go.ro/.

Cornel Chiriac

Posted in Metronom on 18 Octombrie 2007 by dorunastase

Cornel Chiriac

Cornel Chiriac (8 mai 1941* – 4 martie 1975, München, Germania) – realizator de emisiuni radio, jurnalist de origine română
Cel mai cunoscut comentator de radio în genurile pop, rock, jazz al anilor ’60; iniţiază şi susţine emisiunea Metronom la postul naţional de radio, în colaborare cu Geo Limbăşanu; în epocă emisiunea are un număr foarte mare de ascultători, datorită calităţii deosebite a prezentării şi informaţiilor la zi dintr-un gen neagreat de oficialităţi.
Chiriac scrie în presă, se implică în organizarea şi mediatizarea Festivalului Naţional de Jazz de la Ploieşti. Are un rol determinat în lansarea naţională a grupului Phoenix. În 1969 părăseşte ţara, reluînd emisiunea Metronom şi alte rubrici de specialitate (topuri) la postul de radio Europa Liberă din München.
La 4 martie 1975 este înjunghiat lîngă maşina sa, într-o parcare din München. La 24 februarie 1995, la Ploieşti, se inaugurează Clubul de Jazz „Cornel Chiriac”.

Metronom

Posted in Metronom on 18 Octombrie 2007 by dorunastase


A fost odata o emisiune de cultura muzicala care s-a numit METRONOM

Dedic aceasta sectiune lui Cornel Chiriac, omul care a inventat emisiunea Metronom, mai intii la postul national de radio si mai tirziu in exil, la postul de radio Europa Libera. Emisiunile muzicale transmise pe calea undelor de Cornel Chriac la inceput si continuate de Radu Teodor dupa ce Cornel a fost ucis, au fost singurele surse de informare pentru ascultatorii de muzica din Romania, intr-o perioada in care la posturile de radio se transmitea aproape in exclusivitate numai muzica patriotica si muzica din tarile fratesti. Multi tineri ai acelor vremuri au invatat ce este inseamna muzica si s-au format in ceea ce priveste cultura muzicala, cu ajutorul emisiunilor Metronom. Vremurile s-au schimbat, iar astazi, sintem bombardati cu tone de informatie din lumea muzicii, la radio, la televiziune sau pe internet. Putem beneficia fara probleme de tot ce este mai bun si mai interesant in ceea ce priveste muzica de calitate, insa, emisiunile Metronom ramin in continuare in memoria celor care le-au ascultat un exemplu de profesionalism, daruire si pasiune, care cu greu mai pot fi egalate. Trebuie sa le fi ascultat atunci, in direct, ca sa iti poti da seama despre cum au fost si ce au reprezentat emisiunile Metronom pentru amatorii de muzica buna. Din pacate, Cornel Chiriac plecat prea devreme si pe nedrept, iar astazi, atit de putina lume mai stie cine a fost Cornel Chiriac si ce a facut el. Metronomul lui Cornel Chiriac nu mai exista, a ramas numai amintirea si cele citeva rinduri care s-au scris despre el si despre emisiunile lui.