Archive for the Sport Category

God Save the Queen

Posted in Sport on 3 Ianuarie 2008 by dorunastase

Regina Elisabeta a-II-a a Marii Britanii s-a alaturat generatiei Youtube prin lansarea unui nou “canal regal” pe site-ul de continut video, informeaza Associated Press Anul acesta, tranditionalul mesaj de Craciun al Reginei catre populatie, de obicei transmis de televiziuni, va fi disponibil si pe YouTube. Noul canal de pe YouTube al Reginei Elisabeta va contine mai multe filme cu familia regala precum si evenimentele organizate de acestia.

Se pare ca Regina vrea sa se adreseze unui public cat mai variat prin utilizarea tehnologiilor noi, anul trecut mesajul sau fiind transmis sub forma unui podcast.

Sursa: AP

God Save the Queen

… si cum se aude un imn national atunci cind il cinta 35 000 de oameni.

Anunțuri

Romania, in semifinalele Mondialului de handbal!

Posted in Sport on 13 Decembrie 2007 by dorunastase


Romania a castigat un meci epic, joi seara, contra Frantei, gazda Campionatului Mondial de Handbal 2007. Furate ca in codru, romancele au invins cu 34-31 (8-14), dupa 80 de minute de joc cu prelungiri. Meciul a avut nevoie de doua reprize suplimentare dupa ce la finalul timpului regulamentar tabela indica 24-24.

Sorry Seems To Be The Hardest Word

Posted in Sport on 29 Octombrie 2007 by dorunastase

Sorry Seems To Be The Hardest Word

Music by Elton John, Lyrics by Bernie Taupin

It’s sad, so sad
It’s a sad, sad situation
And it’s getting more and more absurd
It’s sad, so sad
Why can’t we talk it over
Oh it seems to me
That sorry seems to be the hardest word

http://www.youtube.com/watch?v=J2e4NlnLr28

Nea Vania

Posted in Sport on 29 Octombrie 2007 by dorunastase

Eu am debutat în fotbal cu nea Vania. A fost poate cel mai corect ziarist pe care l-am cunoscut. A ţinut, întodeauna, cu jucătorul – Nicolae Dobrin

Un ultim omagiu celui care a fost un adevarat senior al fotbalului, un gentleman al gazonului, dar si unul din marii favoriti ai lui Ioan Chirila. El nu a stiut sa loveasca, nu a stiut sa-si franga linia printr-un efort inestetic, nu a stiut sa trimita o minge in tribuna, nu a cultivat zeflemeaua pe teren, tot ceea ce a facut a fost un sir de epigrame de salon, in care replica vulgara, era exclusa.

A fost unul dintre cei trei, despre care Ioan Chirila a spus:

Am fost si sunt contemporanul celor trei: Ilie Nastase, Nadia Comaneci, Nicolae Dobrin. A fost sansa unui cronicar… fara ei maratonul meu ar fi fost unul oarecare.

Fragmentul ce urmeaza este din cartea “Zile si nopti pe stadion”, de Ioan Chirila, scrisa si aparuta la editura de turism in 1985. Il publicam cu gandul la Nicolae Dobrin si la Ioan Chirila ale caror drumuri s-au intalnit si acolo sus…. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! – Iarina Demian

“Si pentru ca sunt convins ca va e dor de Dobrin, sa ne amintim impreuna de foarte tanarul Dobrin. (Convorbirea noastra a avut loc la 12 noiembrie 1969 – in preajma meciului cu Grecia,dupa care echipa nationala avea sa fie sigura ca pleaca in Mexicul “Mundialului”…)
La numai 22 de ani, Dobrin era doborat, in dimineata aceea la Snagov, de o puternica criza de sciatica…
– Crezi ca ai sa joci, Dobrine?
– As da orice. As primi sa mi se faca 100 de injectii. Eu, care nu suport injectiile. As vrea sa joc chiar daca imediat dupa meci ar trebui sa intru in ghips pana la gat, o luna sau chiar doua…
– Stiam ca nu te doare prea mult gandul ca nu joci la “nationala”.
– Trebuie sa ma apar si eu intr-un fel. Ca sa-si inchipuie ca nu vreau eu, nu ca nu vor ei.
– De cand joci fotbal, Dobrine?
– De cand ma stiu. Dar tin minte numai de la patru ani. Si mai stiu ca am inceput pe Maracana, langa fostul stadion, intre copaci.
– Ai fost mereu inaintas?
– Nu. Am fost mai intai portar. Abia pe la cinci ani, cand ne-am mutat pe terenul de baschet, si cand n-a mai fost nevoie de portar… trageam si noi intre stalpii panourilor… abia atunci am luat mingea la picior.
– Si cu ce jucati?
– Cu o minge de trei lei si douazeci de bani. Spargeam doua pe zi. Mie imi placea sa joc si cu cei mari. Si trebuia sa platesc bir, cumparandu-le o minge de noua lei si saptezeci.
– Si la juniori?
– Nu mi-a placut la juniori. La noi, pe Maracana, se juca mult mai bine ca la juniori… Ti-era mai mare mila sa-i vezi pe juniorii de la “profesionala” jucand fotbal… Tare se chinuia nea Fane(n.a.-Stefan Vasile) cu ei.
– Si totusi, pana la urma ai jucat.
– Pentru ca intr-o zi, nu stiu din ce cauza, trupa nu s-a mai adunat. Si m-a prins nea Fane. Zice: “Cati ani ai, ma <>? . “Doisprezece ani.” “Ma, tu minti. Astia spun ca ai 20.” “De unde bre, nea Fane?” “Cum de unde? Toti spun ca vii pe-aici de vreo 10 ani… Ia fa bine si du-te acasa sa-mi aduci buletinul.” ”N-am buletin, nea Fane.”Si i-am adus certificatul de nastere.
– Cum a fost jocul?
– Nici n-a fost joc. Am driblat tot timpul. Cei de la “profesionala” nici nu stiau sa stea in “tenisi”.
– Si cat ai jucat la juniori?
– Nici nu am jucat. Am debutat la echipa intai la 15 ani neimpliniti, intr-un joc cu Clujul. Am pierdut cu 5-1 si am cazut din divizie. M-a bagat tot nea Fane. Dar a fost un singur joc. Abia peste un an aveam sa intru definitiv. Cu “Gil” Mardarescu. Cineva din conducere, cand a auzit ca nea Gil ma baga in echipa, la intaia, a zis :”Ma Gil, esti nebun sa bagi aschia asta in echipa?
– Si?
– De bagat, tot m-a bagat. Si am jucat bine. Am dat primul gol. Cu UTA. Sa vedeti, insa, minune, dupa meci. (Nici nu-mi venea sa cred.) Cel care m-a facut aschie l-a imbratisat pe nea Gil si i-a spus: “Ai vazut, Gil, ce inspirat am fost cand ti-am spus sa-l bagi pe Dobrin in echipa?”
– Si Gil?
– N-a mai zis nimic. Cand ii era lehamite, tacea.
– Cat timp ai acordat fotbalului, Dobrine?
– Pai, sa zicem…tot timpul. Stiu ca am jucat fotbal si in pat… sub plapuma, pe intuneric, cu fratele meu.
– Care e cel mai frumos joc al tau?
– Cel de la Ludwigshaffen, cand am pierdut cu 1-0…
– Cand Sepp Herberger…
– Da, mi-a strans mana.
– Si ce ti-a spus?
– Nu stiu, dar a spus de bine.
– Ce jucator iti place cel mai mult ?
– Eusebio.
– De ce ?
– Nu stiu. Dar il simt eu ca stie tot…

… Din nou Eusebio, pe care Dobrin il va reintalni nu o data, de-a lungul anilor… Asa cum si noi il vom reintalni pe Dobrin…”

http://www.ioanchirila.ro/index.html

Meciul nu s-a terminat…

Posted in Sport on 26 Octombrie 2007 by dorunastase

Chiar daca a plecat putin, meciul continua si dupa ce Dobrin a comis ultimul sau dribling. Cu jambierele lasate si cu tinuta lui demna, de mare domn al fotbalului, ne zimbeste trist de undeva de acolo de unde este acum. Cuvintele sint de prisos, asa cum spunea insusi domnul Nicolae Dobrin odata, cind, incurcat fiind de intrebarile nepotrivite ale unor ziaristi care nu intelegeau despre ce e vorba, le-a raspuns acestora pur si simplu: dati-mi o minge si apoi o sa vorbesc…

Pun aici un text al prietenului meu norocel, care spune mai mult decit as fi putut sa spun eu astazi.

Acuma plang. Azi am ras cu niste prieteni, cu toate ca sufletu-mi este rupt. Nu se face sa plangi de fata cu prietenii. Acuma-s singur si plang. Nu in hohote, mi se preling doar lacrimi pe obraji, de parca m-am uitat prea mult in soare, de parca ochelarii mi-au ramas dintr-o data prea mici, de parca vantul taios ma loveste peste fata, de parca toate culorile toamnei au murit, de parca…

A venit, din pacate, prea curand vremea povestilor, vremea legendelor. Ce trist e ca geniile trebuie sa moara pentru a deveni nemuritoare. Ce trist e ca ne amintim de eroii nostri doar cand li se mai taie un picior sau li se scoate o bucata de plaman. Ce rai, ce nerecunoscatori suntem pentru ca strigam rugi doar atunci cand eternitatea si-a asezat deja petalele peste vieti si caractere. Cata amaraciune in lipsa unui vinovat asupra caruia sa tragem cu blesteme si imprecatii…

Caci nu e nimeni vinovat. Poate doar noi, marunti si meschini, aplecati de sale sub legatura zilnica de vreascuri, poate doar noi, neindraznind sa ne ridicam privirea spre uriasii care traiesc printre noi. Ne aducem aminte de ei doar atunci cand mana vesniciei ii culca. Pentru ca doar atunci noi, pigmei ai vremurilor, putem sa-i vedem fara sa ne ridicam privirea…

Si acum, cu privirea aplecata, ca o descatusare copilareasca, acum, despuiati de aroganta, indiferenti la ridicol, barbatii plang.